25.12.2014

E trecut de 12, deci cred oficial e Crăciunul. Oricum scriu după câteva pahare de bere, aşa timpul e aproape la fel de relativ ca matematica. Am băut şi ceva cafea azi şi nu prea pot îl aştept pe taica Ene, aşa m-am gândit cu căpșoru` ăsta al meu mic şi gol mai scriu câte ceva. Mi-am tot recitit postările zilele astea şi parcă parcă mai fi zis câte o aiureală pe-aici.

Prima chestie cu care vreau încep e o întâmplare care pe mine m-a frustrat super-mult din două motive. O explic imediat ce şi cum. Dacă ajută memoria bine (după 3-4 pahare de bere e cam greu, având ăn vedere că eu dau backspace la fiecare două cuvinte, dar ajute memoria) acum vreo 2 săptămâni, poate mai bine de atât, am aflat de un concert în Piaţa George Enescu din capitala noastră minunată,neştiind mai multe detalii despre cine cânta, cine îl organizează...nimic. Pentru cine nu e din Bucureşti sau pentru cine nu ştie pur şi simplu unde se află, o va dau un hint de care rog ţineţi cont : piaţa asta se află în faţa Ateneului Român. Bun, acum am explicat, revenim. Pe drum spre minunatul eveniment, eu aruncăm cu miştouri de genul : sper fie şi Fuego/Hruşcă acolo. Visul meu este îmi sărbătoresc examenul de prostată pe muzică lui Fuego şi îmi îngrop şi ultima urmă de bună dispoziţie pe leru` lu` Hruşcă. Speranţa moare ultima. Ajungem acolo, aflu e concert organizat de Latrină stars (Antena Stars) prezentat bineînţeles de inegalabilul şi insuportabilul Mihai Mişu Morar ( ăla care a căzut ca un bou cu o scară peste asistenta lui din emisiune).

Din prima am zis muzica nu are cum exceleze, dar fiind concert cu intrare liberă...oarecum era de aşteptat.

Acum vine partea cea mai mişto. După câteva pipiţe care nu ştiu despre ce au cântat pentru erau mult prea dezbrăcate, a urmat un moment care pe mine personal m-a şocat maxim. Au intrat pe scenă, în ritm de tarabana şi alte instrumente specifice, nimeni alţii decât Asu`&Boby. Cuum? Nu ştii cine sunt Asu`&Boby? Pe scurt, doi oameni care execută cu pasiune spune, sportul extrem numit manea. Da, oamenii ăştia cânta manele. E fix treaba lor cum îşi câştigă banii, cine-i ascultă fie sănătos, nu despre asta vreau discut. Frustrarea mea este legată de altceva, de cum a putut nenea Morar sau cine s-a mai ocupat de mizeria asta, aducă doi oameni care cânta manele ( încă o dată, nu îi jignesc, e treaba lor ce fac ) în faţa unei clădiri care inspiră cultură pură. Cum poţi faci rahatu` ăsta? Cum de are curaj domnul Mihai Morar mai apară pe radio? Păi -i ia şi pe cei doi şi -i ducă pe radio, şi-aşa se difuzează numai manele ceva mai electronico-cizelate?

Următoarea chestie de care vreau zic este strâns legată de prima. Imediat după concert, am ajuns acasă şi-am văzut nenea Morar a trântit pe feisbuc o poză de acolo. În frustrarea mea, am zis îi las un comentariu, vedem ce îmi răspunde omu`. I-am zis după cum urmează : " Frumos. Manele în faţa Ateneului Român. Asta e şi televiziunea, o manea obosită.". Ştiţi cât a stat comentariul meu pe feisbuc? 5 de minute. Pentru mi-am exprimat o părere, ceva mai agresiv ce-i drept, echipa de pi ar a domnului Morar, sau chiar el a ales -mi şteargă comentariul. Halal comunicare cu oamenii se face pe facebook mister. Nu e frumos, ştii.

Vreau închei într-o notă pozitivă totuși ( deși mai bine de 3 sferturi din articol sunt chestii cu energii negative) şi va urez sărbători liniştite pline de bucurii alături de cei dragi. Sper ne mai vedem pe-aici. Parcă parcă ar mai fi câteva chestii pe care le am pe corason.

Ne-auzim.


Numa` bine. 
Salutări!

07.10.2014

Posted by Flyerboy | File under : , ,

   21 de ani. Atât împlinea Georgică al nostru în frumoasă zi de sâmbătă, 23 aprilie. Nu își dorea mare lucru. Acum câteva luni avusese un vis dubios. La vreo câteva zile după ce vizionase un film cu nişte prieteni, în care tot ce vedea era masaj, fete despuiate şi alte nebunii, în miez de noapte, în vis îi apăru un televizor la care se difuzau reclame. Georgică ura din toată inima reclamele. Doar ca în vis fiind tv-ul era setat pe un canal străin, unde o reclamă i-a atras atenţia  : “ Do you wanna have a great time?”,zise o duduie cu o voce suavă din acea cutie magică. “Bineînţeles”, răspunse Georgică extaziat de mesaj. ” Join our erotic  massage club and you`ll be în heaven for a couple of hours”, zise din nou duduia cu o voce parcă mai sexy decât la început.
                Trezindu-se transpirat şi oarecum surescitat pentru că s-a trezit din aşa vis frumos, Georică puse mâna pe telefon şi-şi suna cel mai bun prieten.
  - Bă, de ziua mea mă duci la masaj erotic. Neapărat! Dacă uiți ești mort!, zise Georgică aproape țipând.
 - E aproape 4 dimineața dobitocule. Nu puteai să aștepți până mâine? răcni un glas enervat de cealaltă parte a conversației.
- Să dea dracu` să uiți că ești mort!
- Bine mă, bine!!, răspunse vocea somnoroasă din telefon.
Două luni și-a terorizat prietenii cu fel de fel de apropuri stupide. Printre discuţiile la bere cu băieţii despre echipa lu` nea Piți, Georgică Papanaș al nostru strecura câte-o replică aproape porcoasă despre ce cadou ar vrea de ziua lui,no?
                Dar Georgică uita sau mai bine zis ignora un lucru. Nu fusese niciodată atins de o femeie. Poate doar cu câte-o palmă, după cine știe ce replică proastă de agățat. Zilele treceau, aniversarea lui se apropia și devenea tot mai panicat. Prietenii lui nu scoteau un cuvânt despre masaj. Apropourile curgeau tot mai des.
                Și uite că veni și ziua cea mare, mai precis ziua dinaintea zilei cei mari. Georgică devenea tot mai nerăbdător, tot mai îngrijorat. Își sună prietenii cu disperare însă pauză, nu îi răspundea nimeni. ” Să se fi dat la fund?!” se întreba Georgică speriat. Patru ore de apelări și tot nimic. Nici urmă de tovarăși.
” Gata, asta a fost. Altă zi de naștere petrecută pe Hustler TV. Asta e. E frumos și-acolo oricum. Și oricum e un canal tv pe care nu și-l permit toți.” se consolă Georgică al nostru, trist din cale-afară. Când deja nu mai avea nicio speranță, Răducu îl sună. Răducu cel pe care-l trezise în miez de noapte câteva paragrafe mai sus. Miez de noapte era și acum. Trecuse de miezul nopții și Georgică trecuse de 20 de ani cu numai câteva minute.
- În 15 minute să fii îmbrăcat, gata de petrecere!, zise Răducu care părea mai fericit decât Georgică.
- Sunt gata de 15 minute, te-aștept., veni replica lui Georgică, în mijlocul frazei lui Răducu.
                Acum, uite-l pe Georgică al nostru, 30 de minute mai târziu într-un ”Gentleman`s Club”. Striptease, lapdance, erotic  massage, exact cum visase în reclamă După minute bune în care a bălit în fața scenei, unde fetele își etalau sfârcurile mai ceva ca un vânzător de bomboane, Georgică e tras de-o parte de o duduie roșcată, bine construită, cu o voce la fel de suavă ca cea din reclamă. În 5 minute Georgică era deja pe masa de masaj.  Duduia începu gentil să-l maseze pe gambe, pe coapse, urcând din ce în ce mai sus. O fracțiune de secundă a durat și femeia roșcată era întinsă la podea, buimăcită, cu nasul plin de sânge.  L-a atins pe Georgică pe fund. Georgică se gâdila extrem de tare dacă cineva îi punea mâna pe fund și bineînțeles că reflexul a răspuns imediat....prin genunchi. În minutele imediat următoare Georgică și ai lui au fost dați afară din club, tot plini de sânge bineînțeles.
                 Și uite cum Georgică Papanaș, alături de Răducu, cel mai bun prieten al lui, au petrecut în aceeași garsonieră, bând aceeași bere ieftină, pe același program tv ” pe care nu și-l permite oricine”.
Sfârșit!
                 


02.09.2014

Posted by Flyerboy | File under :
De câteva zile tot dau târcoale pe blog. Simt o mâncărime în buricele degetelor. Oare să mă-ncerce vreo chestie? Să revină ceva inspiraţie? Şi-aşa, 9/10 postari erau despre cum vreau să iau eu pauză. Am şi zis într-un interviu acu` ceva ani, că eu sunt egoist şi că am început să scriu în blogu` asta strict pentru mine. Şi asta-i adevăru`. Scriu pentru mine.

Aveam atâtea idei de postare azi, încât nu ştiu cu care să încep. Aş fi scris despre o grămadă de subiecte, încă nu aveam mai mult de un argument şi ăla împrumutat din alte păreri. M-am deconectat aproape complet de tot ce înseamnă cotidian. Nu ştiu dacă e mai bine, nu ştiu dacă e mai rău, habar n-am. Habar n-am de nimic.

Acu` ceva timp scriam că mă pregătesc să dau licenţa. Uite că am terminat şi primu` an de master şi eu tot nu ştiu ce să îmi zic, ce să zic aici.

Mă gândeam că văzând postările vechi, o să-mi fie ruşine de ce am scris, de ce idei tâmpite aveam acum 3-4 ani. Dar nu e aşa. Mă bucur enorm că le-am recitit. Da, mi-am recitit blogul aproape în totalitate. Un fel introspecţie virtuală. Ce pot să spun e că am crescut. Am crescut mental, fără niciun pic de falsă modestie.

Ce e şi mai tare, e că, în toţi anii ăştia de blogging (asta ar fi deja al patrulea), tot postări despre prieteni, despre aceiaşi prieteni. Instinctul îmi spune că m-am anturat bine cu oamenii ăştia frumoşi. Şi cică nu-ţi poţi păstra prietenii mult timp. Da` de unde?! Peste 30j de ani mă văd cu aceiaşi oameni la masă, discutând despre subiectul nostru preferat (rog pe oricine se simte, să lase un cometariul cu titlul subiectului), şi îmbătându-ne cu vin bun de la tatăl Alinei. Doamne ce vin bun!

Nu vreau să plictisesc cu subiecte comune, azi nu zic nimic despre #icebucketchallenge şi despre cum înţeleg unii total greşit chestiunea asta, nu zic nimic despre cum ruşii tulbura apele pe lângă noi, nu zic nimic despre Ponta care nu ştie să lege două boabe despre trei cifre pe care ar trebui să le viseze.

Şi tocmai când credeam că o să spun ceva concret, uite că sfârşesc fără să înţeleg nimic din ce am scris mai sus, sau de ce am scris ce am scris mai sus. Dar cui îi pasă?
Mie nu! :)

Să ne recitim cu bine!Salutări!

01.04.2014

Posted by Flyerboy | File under : , , , , ,
Parca mi-e si rusine sa reapar pe blogul asta. De-asta n-o sa zic nimic despre asta si-o sa trec direct la subiect.

Ma uit la filme destul de des si tre sa recunosc, sunt destul de pretentios. Nu stiu daca e un lucru bun, un lucru rau...putin conteaza. Ideea e urmatoarea, am vazut de curand 2 filme nominalizate la Oscar ( sper sa nu ma insel cu The book thief), dintre care unul castigator.

Voi incepe cu primul, anume 12 years a slave.

26.08.2013

Bai. Sa-mi zica unu` din voi repede, cand cacat s-a terminat si augustu` asta caal naibii sa fiu daca am simtit cum a trecut timpu`.
Vara asta am fost un mincinos notoriu. Ca sa nu folosesc alta expresie mai dura. Am zis ca ma pun pe treaba, ca fac vlog, ca fac , ca dreg. Am facut fix pu*a.
Ma, nimic ma. In fine. Pe vremuri imi placea sa termin toate chestiile pe care le incep. Alte vremuri, alte situatii, alte treburi. Trecem peste.
Adevarul e ca nici nu prea am avut cand, dar asta nu ma scuza. Am fost si pe-acasa ceva vreme asa ca...
Am inceput de cateva zile Breaking Bad. Misto . Misto misto. Putin plictisitor la inceput, dar merita.
Sunt satul de tv. Nu ma prea uitam inainte. Nu prea spre deloc, dar acum, din plictiseala, din neplictiseala, am inceput sa zapez cat de cat .
Dar gata frate, mi-a ajuns. Pe 8/9 posturi sunt ori stiri despre regili la tigani, si despre hauru lui, ori stiri despre Gigi Becali care umple tribunalele de cereri de eliberare, ori stiri despre cum se distreaza Mazarica la mare.
Noroc ca mai prind dimineata " Ora de business". Cred ca e singura chestie care imi place in momentul actual la tv si la care m-as uita oricand, oricat ar tine.
Mi-ar fi placut sa-l am pe Moise Guran profesor de economie in facultate. Explica bine de tot fenomenele si tot ce se intampla, iti explica ca la prosti ma, asta ca sa fiu mai plastic.

Am facut atatea drumuri Bucu - Bucuresti si retur vara asta, ca deja au inceput sa devina plictisitoare enervante lungi si obositoare. Ma gandesc ca dupa ce incep masteru in toamna si imi gasesc ceva de munca, se mai raresc si poate atunci chiar o sa ma bucur de ele. Dar pana atunci, nu vreau sa-l mai vad pe nea` Iulica cum umple autobuzu` pana la refuz, nu vreau sa mai vad aceleasi feţe de fiecare data cand merg acasa( la Bucu)/acasa ( la Bucuresti). Pana in octombrie (sper sa ) stau si eu linistit acasa, sa mai citesc o carte buna, sa vad un film bun.
Apropo, am vazut de curand "Stand up guys ", cu un Al Pacino imbatranit, cu Christopher Walker si cu Alan Arkin.
O comedie atat de buna....n-am cuvinte. Comedie fix cum imi place mie, comedie de limbaj.
Cea mai buna scena e aici. Poate sunt spoiler, poate ma injurati, asta e. Le suport pe toate.



Hai ca ne mai auzim zilele astea ca parca mi-a venit  pohta de scris.

Salutări !

PS : Scuzati lipsa diacriticelor.