25.12.2014

E trecut de 12, deci cred oficial e Crăciunul. Oricum scriu după câteva pahare de bere, aşa timpul e aproape la fel de relativ ca matematica. Am băut şi ceva cafea azi şi nu prea pot îl aştept pe taica Ene, aşa m-am gândit cu căpșoru` ăsta al meu mic şi gol mai scriu câte ceva. Mi-am tot recitit postările zilele astea şi parcă parcă mai fi zis câte o aiureală pe-aici.

Prima chestie cu care vreau încep e o întâmplare care pe mine m-a frustrat super-mult din două motive. O explic imediat ce şi cum. Dacă ajută memoria bine (după 3-4 pahare de bere e cam greu, având ăn vedere că eu dau backspace la fiecare două cuvinte, dar ajute memoria) acum vreo 2 săptămâni, poate mai bine de atât, am aflat de un concert în Piaţa George Enescu din capitala noastră minunată,neştiind mai multe detalii despre cine cânta, cine îl organizează...nimic. Pentru cine nu e din Bucureşti sau pentru cine nu ştie pur şi simplu unde se află, o va dau un hint de care rog ţineţi cont : piaţa asta se află în faţa Ateneului Român. Bun, acum am explicat, revenim. Pe drum spre minunatul eveniment, eu aruncăm cu miştouri de genul : sper fie şi Fuego/Hruşcă acolo. Visul meu este îmi sărbătoresc examenul de prostată pe muzică lui Fuego şi îmi îngrop şi ultima urmă de bună dispoziţie pe leru` lu` Hruşcă. Speranţa moare ultima. Ajungem acolo, aflu e concert organizat de Latrină stars (Antena Stars) prezentat bineînţeles de inegalabilul şi insuportabilul Mihai Mişu Morar ( ăla care a căzut ca un bou cu o scară peste asistenta lui din emisiune).

Din prima am zis muzica nu are cum exceleze, dar fiind concert cu intrare liberă...oarecum era de aşteptat.

Acum vine partea cea mai mişto. După câteva pipiţe care nu ştiu despre ce au cântat pentru erau mult prea dezbrăcate, a urmat un moment care pe mine personal m-a şocat maxim. Au intrat pe scenă, în ritm de tarabana şi alte instrumente specifice, nimeni alţii decât Asu`&Boby. Cuum? Nu ştii cine sunt Asu`&Boby? Pe scurt, doi oameni care execută cu pasiune spune, sportul extrem numit manea. Da, oamenii ăştia cânta manele. E fix treaba lor cum îşi câştigă banii, cine-i ascultă fie sănătos, nu despre asta vreau discut. Frustrarea mea este legată de altceva, de cum a putut nenea Morar sau cine s-a mai ocupat de mizeria asta, aducă doi oameni care cânta manele ( încă o dată, nu îi jignesc, e treaba lor ce fac ) în faţa unei clădiri care inspiră cultură pură. Cum poţi faci rahatu` ăsta? Cum de are curaj domnul Mihai Morar mai apară pe radio? Păi -i ia şi pe cei doi şi -i ducă pe radio, şi-aşa se difuzează numai manele ceva mai electronico-cizelate?

Următoarea chestie de care vreau zic este strâns legată de prima. Imediat după concert, am ajuns acasă şi-am văzut nenea Morar a trântit pe feisbuc o poză de acolo. În frustrarea mea, am zis îi las un comentariu, vedem ce îmi răspunde omu`. I-am zis după cum urmează : " Frumos. Manele în faţa Ateneului Român. Asta e şi televiziunea, o manea obosită.". Ştiţi cât a stat comentariul meu pe feisbuc? 5 de minute. Pentru mi-am exprimat o părere, ceva mai agresiv ce-i drept, echipa de pi ar a domnului Morar, sau chiar el a ales -mi şteargă comentariul. Halal comunicare cu oamenii se face pe facebook mister. Nu e frumos, ştii.

Vreau închei într-o notă pozitivă totuși ( deși mai bine de 3 sferturi din articol sunt chestii cu energii negative) şi va urez sărbători liniştite pline de bucurii alături de cei dragi. Sper ne mai vedem pe-aici. Parcă parcă ar mai fi câteva chestii pe care le am pe corason.

Ne-auzim.


Numa` bine. 
Salutări!

04.12.2014

Posted by Flyerboy | File under : , , , ,
Ma tot gandeam zilele astea, ma razgandeam, iar ma gandeam. De cand am inceput facultatea mi-au dat prin cap niste idei de afaceri bunicele.
Nu le expun acilea ca voi le furati si dupa aia nu ma bagati si pe mine in schema de plata.  :)) Gluma , negluma, dar ma gandesc serios sa-mi deschid propria afacere aici , acasa, in frumosul si pitorescul Bucu.
Multa lume se fereste de zonele astea, ca sunt zone moarte, ca nu ai ce face aici, dar eu zic altceva. Daca ai o idee buna, daca stii cum sa iti manageriezi afacerea, poti s-o ai si pe Luna, ca tot o sa mearga.  Ca sa nu ziceti ca-s bulangiu si ca nu vreau sa va zic ideile mele , ma bate gandul sa investesc in agricultura . In special in livezi. Mai mult de atat nu zic pentru ca sincer nu m-am gandit atat de clar.
Nu stiu daca o sa reusesc in urmatorii 5-10 ani, desi eu asa imi propun, dar cu siguranta e pe lista mea de prioritati. Treaba e sa ai un plan de afaceri bine pus la punct sau sa apelezi la o firma de consultanta care sa te ajute, fie sa elaborezi un plan de afaceri de la zero, fie sa-l imbunatatesti pe cel existent, fie sa il implementezi. M-am si documentat putin despre astfel de firme, si-am gasit o gramada. Una mi-a atras atentia : www.cilv.ro Treaba interesanta cu oamenii astia e ca pe langa faptul ca te ajuta sa iti faci un plan de afaceri s.a.m.d, te ajuta saiti gasesti si finantare pentru a-ti porni afacerea, ceea ce e foarte misto. Cate idei bune am auzit, dar care au murit dinainte sa fie puse pe hartie, tocmai din lipsa finantarii. Cred ca cea ma buna metoda de a face bani in Romania, este sa ai propria afacere. Sigur, nu toti sunt facuti pentru asta, nu stiu daca sunt facut pentru asta, dar un lucru e sigur. O sa incerc.
 Tare frate, domenii de activitate in care daca investesti ( si tre sa investesti tata, bani buni nu asa...) , poti sa scoti ceva banuti frumusei. Asa ca, de-acum ma apuc sa strang bani si....ce sa zic, va anunt cand o sa fiu bogat, de succes si faimos. Pana una alta, am o intrebare si pentru voi.
Ce aveti de gand pentru viitor? Poate va iau la mine la firma :))
Hai salutari. 

27.11.2014

Posted by Flyerboy | File under : , , ,
Va ziceam in postarea anterioara ca acum cateva zile mi-a venit o idee. Am zis sa-mi surprind prietenul care se insoara si sa-i caut eu fotograf pentru nunta, pentrut tot evenimentul.  Va mai ziceam ca sunt pasionat de fotografie si l-as fi ajutat cu mare placere, insa momentan nu am echipamentul necesar asa ca am decis sa las totul in seama oamenilor care chiar stiu meserie. Si ma pun pe cautat., ma rog, il punem noi putin sub presiune la un treasure hunt, la care daca eram “victima”, ma dadeam cu capul de toti peretii. In fine, se terminase toata treaba cu treasure hunt-ul, omu` nostru era calm acum, nu mai voia sa ne omoare, insa nu ne-a mai luat bere ( sincer, preferam o moarte lenta decat sa nu-mi ia bere, insa am trecut repede peste :(  ).
Treaba cu fotograful nostru nu era inca sigura, chestia e ca mai cautasera si ei cativa, inainte de surpriza noastra, dar nu la modul serios, adica sa compare tarife sau sa vada un portofoliu sau ce alte servicii mai ofera. Doar la modul zapping. Whatever. Cert e ca ne-am decis destul de usor cam cum or sa arate sedintele foto cu apropiatii, mai exact cea cu cavalerii si duduile de onoare. Noi baietii ne-am decis destul de repede : Game of thrones sau ceva pe gaming gen Call of Duty ( un joc absolut genial, apropo de asta). Pe fete nu le-am intrebat, pentru ca oricum se gandeau si se razgandeau la fiecare gura de bere pe care noi o luam ( sa fi fost din cauza berii?). Oricum, cert e ca atunci cand vorbesti despre un fotograf bun, vorbesti despre un om cu foarte multa imaginatie si talent. De profesionalism nu se pune problema, e din plin.
Dau dintr-una intr-alta, insa nu e de mirare. Ma gandeam apropo de fotografii. Aveam laptopul plin de fotografii. Printr-o decizie de-a dreptul geniala de-a mea, am reusit sa sterg toate fotografiile. Absolut toate. Noroc ca pe unele le aveam pe niste DVD-uri si am reusit sa le recuperez. Nu toate, dar in proportie de 75% le-am recuperat. Ideea e ca vreau sa imi scot pe hartie o buna parte din ele. Sa le am ca amintire, plus ca pe hard disk cine stie cat stau, cine stie ce se intampla si iar nu dau de ele. Mijloacele astea tehnologice, sunt extrem de utile, intr-adevar, insa prefer sa o ard old school si sa le am pe hartie, intr-un album imens. Si pe cele cu mine si cu ai mei tovarasi, in ipostaze mai putin decente sa le am intr-un album mic, intr-un sertar dintr-un birou in care nu am acces decat cu cheie, si pe care sa-l scot ori de cate ori servim cate o sticla de vin ( zic o sticla sa par om normal) si la care sa ne amuzam pana ne iese pe urechi. Deja cred ca incep sa ma apuc de selectat poze de prin foldere si le transfer usor usor pe un stick, poate pana de Craciun le am in format fizic.
Numa` bine!
Posted by Flyerboy | File under : , , ,
    Acum cateva zile mi-a venit o idee. Am zis sa-mi surprind prietenul care se insoara si sa-i caut eu fotograf pentru tot evenimentul. Eu sunt pasionat de fotografie si l-as fi ajutat cu mare placere, insa momentan nu am echipamentul necesar asa ca am decis sa las totul in seama oamenilor care chiar stiu meserie. M- am pus pe cautat. Bine, nu e ca si cum, daca am un DSLR entry-level mi-as putea permite sa imi dau cu parerea despre cat de bun e unul sau altul, insa, vizual mi-am format cat de cat ochiul, asa ca am inceput sa selectez, sa fac o lista, sa sun. Dupa ce am reusit sa fac rost de cateva contacte ale unor fotografi care mi s-au parut mie mai interesanti, i-am sunat, i-am intrebat, am discutat cu oamenii si le-am zis ca totul e la nivel de discutie, pentru ca inca nu am discutat cu persoana in cauza si-a ramas sa revin cu un telefon.
    Alta era problema...Cum sa-i zic eu de surpriza omului? Am vorbit cu cativa oameni ( vreo 20 ) care sa ma ajute cu un fel de treasure hunt virtual. Pe facebook am zis sa se intample asta, pentru ca e mai usor. Dupa ce am stabilit cu ceilalti ordinea, care il trimite catre cine, cat il tinem in suspans, il sun si-i zic “ Vezi ca te cauta Mihai. Intra urgent pe facebooksi vorbiti. E treaba serioasa”, si-i inchid fara sa-i mai zic altceva. Nu trec 10 minute, ca imi da Mihai deja conversatia.
“-  Zi ma, ce e asa urgent?”
..... dupa vreo 10 minute de asteptare
“ – Ce sa fie urgent? Nimic, dar daca vrei sa stii ce e cu adevarat urgent, intreaba-l pe Andrei”.
Si toata chestia asta a durat vreo cateva ore, in care omu` nostru cred ca a muscat efectiv din monitor si din tastatura, pentru ca intr-un final, sa ajunga tot la Mihai ( primul Mihai) care i-a zis simplu
“Omule, noi ti-am pregatit o surpriza. Stim ca nu ai timp asa ca te-am scutit de cautari. Click aici si o sa vezi  despre ce e vorba”
Omu` a ramas mut. Nu mai zicea nimic. Ori de draci,ori de bucurie, habar nu am sincer. ( Tind mai mult catre prima, insa nu vreau sa detaliez)
Ar fi bine sa se pregateasca, pentru ca mai urmeaza chestii de genul asta.
Asta e,ti-au trebuit prieteni retarzi, descurca-te.
Numa` bine.

24.11.2014

Posted by Flyerboy | File under : , , ,


                Se pare ca treaba asta cu nunta, pregatirile,  e serioasa nene. Ma trezesc iar cu un telefon din partea lu` nenea ginerica, de data asta a fost ceva mai matinal, mai exact ora 6:36 am. O ora decenta, la care oricine se trezeste, mai ales un student, care are cursuri numai dupa-amiaza, si care nici nu munceste. Decent. Decent domnule, ce  sa zic . M-a sunat sa-mi povesteasca despre insomnia lui, si despre cum vrea el sa faca o chestie, misto ce-i drept, pe gazonul din curtea casei.

Imi zice : “ Ba, vreau sa fac un foisor de lemn misto asa, unde sa facem niste fotografii frumoase, dar nu pe timp de zi. Mai bine noaptea, cu  lumina calda asa ca in filmele alea siropoase la care se uita nevasta-mea si la care ma uit si eu si ma chinui sa storc o lacrima, pentru a nu parea insensibil.”

 - Pai suna bine si cred ca vizual, o sa arate nemaipomenit. Ii zic eu. Am trecut deja peste faza “de ce ma suni la ora asta?”, pentru ca oricum e ca si cum as vorbi cu o caramida. Poate de la caramida mai scot ceva... Mbun. Problema nu era de ce m-a sunat la ora asta, ci de ce m-a sunat? Cum pot eu sa il ajut?

Imi zice ca eu stiu sa caut pe net chestii interesante si ca el nu prea are timp ( ce-i drept, chiar nu are). Dupa ce m-am simtit putin bine in pielea mea, de zici ca m-a complimentat Emma Watson, am zis sa ma pun pe cautat.

Gasesc cateva ore mai tarziu, un site interesant : www.servicii247.ro , unde aveau integrate mai multe servicii, pe langa tamplarie. Mai exact : zugraveli, instalatii, electrice...etc. Il sun pe Emma Watson, ii zic de site si ma pun din nou la somn.

                Treaba nasoala e ca acum mi-a pierit somnul. Il sun inapoi si-l pun sa-mi explice cam cum ar vrea sa arate foisorul, unde sa-l aseze, ce culoare sa fie. Parca eram doua dame, care discutau despre ce rochita sa-si ia si cu ce culori s-o asorteze. Nu credeam vreodata in viata asta, ca o sa discut 2 ore despre un foisor. Nici prin cele mai intunecate colturi ale creierului nu mi-a trecut asa ceva. Si uite-ma pe mine, la 9 jumatate dimineata, dupa ce am inchis cu amica(ul) mea de cumparaturi, cum il sun pe tata si-i dau ideea sa ne facem si noi un foisor in gradina, unde sa stam vara la taclale, unde sa beau cu bunica-miu un pahar de vin alb, rece si sa jucam sah, unde sa ma imbat cu prietenii pana adorm acolo. Bine, ultima parte n-a ajuns la taica-miu, dar i-a suras ideea. Ma pun eu pe sunat la oamenii astia, le explic cum sta treaba. Bineinteles, discutie de cel putin 45 de minute, din nou despre un foisor. Poti discuta la fel de multe despre un foisor,cum poti discuta despre Oana Roman sau despre Tutankamon Lis. Interesant. Foarte interesant.

Numa` bine! :)